Sâmbătă, 24 ianuarie 2026, se împlinesc 167 de ani de la Unirea Principatelor Române, actul prin care Moldova și Țara Românească au făcut pasul decisiv spre România modernă. Istorici buzoieni atrag atenția că expresia „Mica Unire” este nedreaptă față de importanța reală a momentului.

De ce nu a fost „mică” Unirea de la 24 ianuarie 1859

Un moment la fel de important ca 1 Decembrie

Unirea din 24 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn atât în Moldova, cât și în Țara Românească, este considerată de specialiști un pas la fel de important ca Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Atunci s-au pus bazele statului român modern și s-a creat cadrul pentru unificările teritoriale ulterioare.

În spațiul public s-a împământenit însă formula „Mica Unire”, adesea folosită în contrast cu Marea Unire. Profesorul buzoian de istorie Dan Solcan, de la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, prezent recent în emisiunea „Clubul Artelor” de la Campus TV, a explicat că termenul poate induce ideea unui eveniment secundar sau mai puțin important, ceea ce nu corespunde realității istorice.

Context internațional favorabil

Istoricii subliniază că elitele politice românești din secolul al XIX-lea au știut să folosească foarte bine contextul tensionat dintre marile puteri ale vremii. Rivalitățile dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman, dar și poziția marilor state occidentale, au creat o fereastră de oportunitate pe care liderii români au fructificat-o în favoarea unirii principatelor.

Războiul Crimeii, purtat între Rusia și Imperiul Otoman (susținut de aliați occidentali), a schimbat echilibrul de putere în regiune și a deschis drumul pentru reorganizarea spațiului românesc. În acest context, dubla alegere a lui Cuza a fost un act politic foarte abil, rezultat al unei strategii bine gândite de oamenii politici ai epocii.

Buzăul, la doar câteva zile după Unire: Cuza trece prin oraș

Vizita domnitorului la Buzău

Un episod mai puțin cunoscut, mai ales în rândul tinerilor, este legat chiar de Buzău. La mai puțin de două săptămâni după Unirea Principatelor, la 6 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a trecut prin Buzău în drumul său de la Iași către București.

Cuza, pe atunci colonel, era însoțit de unul dintre cei mai importanți oameni politici ai timpului, Mihail Kogălniceanu. Cei doi au fost găzduiți peste noapte la sediul Episcopiei din Buzău și au avut întâlniri cu reprezentanți ai administrației locale din micuțul târg de atunci.

Cum au fost primiți de buzoieni

Documentele de epocă arată că a doua zi, domnitorul și colaboratorul său apropiat au părăsit orașul în aclamațiile a numeroși localnici, care au ținut să salute noua conducere a principatelor și să își arate sprijinul pentru Unire.

Trecerea lui Cuza prin Buzău nu a rămas fără urmări în memoria comunității. Mult mai târziu, ca semn de recunoaștere a momentului istoric, Uliței Târgului din oraș i s-a dat numele de „Cuza Vodă”, denumire păstrată până astăzi.

De ce contează aceste detalii pentru buzoieni, azi

Pentru Buzău, episodul din februarie 1859 este o dovadă că orașul a fost conectat încă de atunci la marile transformări ale României. La 167 de ani distanță, discuțiile despre „Mica Unire” nu sunt doar o temă de manual, ci și un prilej de a redescoperi rolul pe care comunități precum Buzăul l-au avut în drumul spre România de astăzi.

Reamintirea acestor momente, prin profesori, istorici și proiecte educaționale locale, îi ajută pe elevi și pe buzoieni în general să se raporteze altfel la o dată precum 24 ianuarie: nu doar ca la o zi liberă, ci ca la un reper esențial în istoria noastră comună.