Provocări în Atragerea Personalului Potrivit

Un studiu recent arată că România se confruntă cu un deficit semnificativ, estimat la aproximativ 50.000 de ciobani, pentru cele în jur de 10 milioane de ovine. Această situație nu este o noutate, ci devine tot mai acută în fiecare an, transformând găsirea unui cioban într-o misiune dificilă pentru extraoridinar de multe ferme. Mulți dintre cei care acceptă să lucreze în acest domeniu rămân pentru perioade scurte.

Un exemplu semnificativ este cel al lui Cristi Neacșu, un crescător din comuna Smeeni, județul Buzău, care are peste 250 de ovine. El lucrează de la primele ore ale dimineții până în seara târziu, fiind ajutat de membrii familiei și de un singur angajat care se ocupă cu diverse activități. Recent, după ce a vândut un lot de miei către piața arabă, a fost nevoit să caute ajutor suplimentar pentru trierea și îndrumarea animalelor, subliniind nevoia de suport extern din cauza lipsei personalului permanent.

Cerințe Financiare și Așteptări Salariale

Diferențele dintre așteptările financiare ale angajaților potențiali și sursele de venit ale fermierilor reprezintă un obstacol semnificativ. În prezent, ciobanii disponibili solicită salarii de aproximativ 3.000 de lei lunar, la care se adaugă dorința de a primi țigări și o masă pe zi. Aceste cerințe depășesc deseori ce pot oferi agricultorii.

O propunere legislativă depusă recent în Senat sugerează implementarea unui salariu minim brut de 4.000 de lei pe lună pentru ciobani și îngrijitorii de animale, începând cu 1 ianuarie 2025 și având valabilitate până la 31 decembrie 2028. Această sumă ar urma să fie oferită pentru un program normal de lucru de aproximativ 165,33 ore pe lună, ceea ce înseamnă aproximativ 24,19 lei pe oră, fără a include indemnizații sau alte beneficii. Deși unii oferă chiar și 6.000 de lei lunar, inclusiv hrană și cazare, mulți fermieri nu reușesc să găsească angajați stabili.

Motivele Exodului Forței de Muncă

Un motiv principal pentru acest deficit se îndreaptă către preferințele tinerilor pentru oportunitățile de muncă din străinătate. Salariile și condițiile de muncă din țări precum Spania, Franța sau Germania, unde un cioban poate câștiga între 1.200 și 1.800 de euro lunar, accentuează atractivitatea acestor locuri de muncă. Această migrație lasă fermele din România fără personal pregătit pentru a face față cerințelor din domeniul zootehniei.

În plus, munca în oierit este adesea văzută ca fiind dificilă și fără prestigiu social, conform unor studii sociologice. Chiar și anunțurile de angajare, care promit condiții bune și salarii decente, nu reușesc să atragă candidați de încredere, iar fermierii se confruntă adesea cu probleme precum abuzul de alcool sau furturi.

Consecințele Asupra Exploatațiilor și Posibile Soluții

Deficitul de forță de muncă afectează toate fermele mari, obligând mulți crescători să preia singuri responsabilitățile din stână. Primăvara reprezintă o perioadă cu un volum substanțial de muncă, incluzând etape esențiale precum tunsul oilor. Fără ciobani permanenți, fermierii recurg la angajarea de muncitori temporari, o soluție adesea ineficientă. Fluctuația forței de muncă în acest sector generează neliniște în ceea ce privește vânzarea mieilor, în special cu apropierea sărbătorilor.

Unii agricultori iau în considerare importul de forță de muncă din țări asiatice, cum ar fi Vietnam sau Sri Lanka. De asemenea, investițiile în tehnologie sunt văzute ca un mod de a diminua dependența de forța de muncă manuală. Într-o fermă din Gorj, de exemplu, mecanizarea avansată permite gestionarea a mii de ovine cu doar trei angajați, prin coordonarea activităților de la panouri de control. Această abordare, deși costisitoare inițial, poate oferi o soluție pe termen lung la deficitul de personal.

De reținut

Pentru locuitorii județului Buzău și pentru crescătorii de animale, lipsa constantă a ciobanilor nu este doar o problemă statistică, ci o situație care afectează prețurile și disponibilitatea produselor locale. Observăm adesea că muncile rigoriste din oierit sunt evitate, iar tinerii caută alternative mai puțin solicitante fizic sau mai bine remunerate în alte sectoare sau țări. Aceasta poate însemna că produsele tradiționale, cum ar fi carnea de miel sau brânza de oaie, ar putea deveni mai greu de găsit sau mai costisitoare. Un sfat util ar fi să ne orientăm către producătorii locali și să sprijinim fermele mici bazate pe eforturile familiale, pentru a asigura continuitatea acestei tradiții impresionante.