Sursa poza si informatii: economica.net

Propus ca un mecanism de apărare împotriva rachetelor intercontinentale, scutul "Domul de Aur" inițiat de administrația Trump atrage numeroase critici din cauza costurilor exorbitante și provocărilor tehnice. Inspirat din „Domul de Fier” al Israelului, acest proiect este mult mai complex și cu o amploare conceptuală semnificativ mai ridicată, comparativ cu sistemele israeliene complementare precum „Săgeata” și „Praștia lui David”.

Definit ca un „sistem al sistemelor” datorită multiplelor straturi, inclusiv unul orbital, acest concept promite apărarea națională utilizând tehnologii existente, însă insuficient testate. Conform Lauri Grego, directoarea departamentului de cercetare în securitate globală de la Union of Concerned Scientists, interceptarea unei rachete în faza sa inițială, adică în primele 3-5 minute de zbor, implică coordonarea migrației sateliților. Pentru a reuși acest lucru, sunt necesare mii de sateliți capabili să intercepteze chiar și un număr mic de rachete, ne explică Grego. În cazul în care Rusia sau China ar lansa mai multe rachete simultan, ar fi nevoie de o constelație și mai mare de sateliți interceptori.

Probleme de Viabilitate și Costuri

Sistemul este considerat de Grego drept o soluție „neviabilă” pentru apărare, fiind vulnerabil la saturație prin lansarea unui număr mare de rachete sau atacuri de dezactivare a sateliților. În istorie, proiecte similar ambițioase au fost anulate după cheltuirea a miliarde de dolari, cum s-a întâmplat cu „Războiul Stelelor” din era Reagan. Cu toate acestea, se pare că există un interes financiar semnificativ în spatele proiectului, contracte fiind deja încheiate cu companii precum Lockheed Martin, SpaceX și startup-uri din Silicon Valley ca Anduril și Palantir.

Administrația Trump a alocat deja 25 de miliarde de dolari pentru faza inițială, cu un buget total estimat la 175 de miliarde de dolari până în 2029, în timp ce Biroul pentru Buget al Congresului sugerează că costurile ar putea urca la 542 de miliarde pe parcursul a două decenii. Acest lucru face ca „Domul de Aur” să fie cel mai costisitor sistem de apărare antirachetă propus vreodată, iar Grego argumentează că alocarea unei astfel de sume impune cerința unei realizări concrete.

Risc de Militarizare a Spațiului

Pe lângă implicațiile financiare, sistemul vine cu riscul transformării spațiului într-un câmp de luptă, contrazicând Tratatul privind Spațiul Cosmic din 1967. Jeffrey Lewis de la Centrul James Martin avertizează că adversarii ar putea ataca sateliții americani, escaladând tensiuni la nivel internațional. Rusia, de exemplu, este suspectată că dezvoltă deja sateliți capabili să dezactiveze alte sisteme spațiale, ceea ce ar putea declanșa reacții în lanț periculoase pentru infrastructura critică globală.

Grego concluzionează că, deși teoretic un astfel de scut ar putea oferi SUA un avantaj defensiv, el stimulează o cursă a înarmărilor și subminează noțiunea de „vulnerabilitate reciprocă” care până acum a descurajat atacurile nucleare preventive.

Într-o scrisoare către secretarul apărării american, patru congresmeni democrați au criticat proiectul numindu-l „prohibitiv de scump, ineficient din punct de vedere operațional, corupt și dăunător pentru securitatea națională și internațională”. Astfel, chestiunea rămâne deschisă dezbaterii și analiza riguroasă este cerută înainte de a merge mai departe cu un asemenea demers controversat.